După linişte...

În urmă cu ani buni, fiind prin zona Şchei, în Braşov, pe una din străduţele mici şi înghesuite, străduţă de cetate medievală, m-a frapat denumirea acelei străduţe, pe care am observat-o în treacăt: După Linişte. Ani de zile am trăit cu impresia că acea străduţă se chema în acest fel; asta până acum câteva zile, când, căutând ceva pe o hartă a Braşovului, dau de străduţa cu pricina, care se cheamă de fapt "După Iniste". Nu ştiu ce vrea să spună denumirea asta, cert este că mie nu îmi spune absolut nimic şi parcă îmi plăcea mult mai mult cea pe care mi se părea că am văzut-o, parcă suna mai bine...
Va veni foarte curând o vreme când nu va mai posta nimeni ceva nou pe aici; se va lăsa liniştea pe blog-ul  acesta, o linişte care nu va mai fi tulburată decât de vreun eventual comentariu al vreunui vizitator; pentru acea vreme vă las mai jos câteva link-uri care duc la nişte slideshow-uri postate de mine pe youtube. Veţi găsi acolo imagini frumoase din locuri care mie îmi erau foarte dragi şi sper să vă placă şi vouă.

http://www.youtube.com/watch?v=KxGPv3kzd-o

http://www.youtube.com/watch?v=kpuN7qeYpyA

http://www.youtube.com/watch?v=Cuf_6Lch5Cc

http://www.youtube.com/watch?v=Mgu28CEL8UM

Iar dacă sunteţi mai comozi şi preferaţi să nu daţi click pe linkurile de mai sus, să văd dacă voi putea posta cele 4 videoclipuri aici.

S-ar părea că m-a lăsat să le încarc aici, însă calitatea imaginii e mai bună pe youtube. Astea fiind zise, poate că ar fi timpul să plec...

De Paşte

şi uite aşa v-am spus şi cum mă cheamă...

Tradiţionalele arestări de Paşte

Paştile nu sunt Paşti fără ouă roşii, fără cozonac, ciorbă de miel, drob; cel puţin aşa eram obişnuiţi până de curând, pentru că mai nou avem parte de niscaiva tradiţii mai noi, mai ciudate pentru sărbătoarea pascală.

În urmă cu doi ani (dacă nu mă înşel) ciobanul care se crede mare patron de club, adică Gigi Becali, era arestat cu mare tam-tam de Paşti. Arestarea lui Becali era un mizilic, pentru că anul acesta casa de producţie DNA, în strânsă colaborare cu regizorul (era să spun "sforarul") de la Cotroceni, ne-a pregătit o reprezentaţie de zile mari. În aceste zile, din diferite colţuri ale lumii, au invadat România toţi extrădaţii posibili şi imposibili, începând cu Necolaiciuc, continuând cu Dinel Staicu şi terminând apoteotic cu Nicolae Popa. De parcă ăştia nu erau suficienţi, mai primim, probabil ca desert, o a nu ştiu câta arestare preventivă a lui Sorin Ovidiu Vântu. Că Necolaiciuc, Staicu şi Popa trebuia să ajungă în faţa unei instanţe, perfect de acord; doar că ar fi trebuit să ajungă cu destui ani în urmă, când infracţiunile comise de ei erau proaspete, nu acum; că Vântu ar trebui pus la păstrare pentru o vreme...foarte probabil, dar ar fi indicat să i se dovedească vinovăţia întâi şi numai după aceea să fie dus la mititica. Personal, m-am cam săturat de arestările preventive ale lui Vântu; când avem nevoie de ceva care să distragă atenţia poporului de la ce se întâmplă, hopa, îl arestăm pe Vântu, iar după un număr oarecare de ore îi dăm drumul.

Tot acest circ, toată această "lovitură de imagine" nu a venit de la sine taman în zilele dinaintea Paştilor; cineva regizează acest spectacol macabru, cineva care vrea ca noi să ne gândim la bazaconiile astea şi nu la ce se întâmplă în ţară. O ţară de oameni tot mai săraci, o ţară în care foarte mulţi nu vor avea ce să pună pe masă de Paşti, o ţară în care se desfiinţează spitale, în vreme ce băsescu este foarte ocupat cu lectura noului proiect de Constituţie, care, între altele, prevede reorganizarea administrativă a teritoriului României pe zone administrative, adică exact cum îşi doreşte UDMR-ul. Dar astea trebuie lăsate deoparte, ca şi cum n-ar exista, iar în loc ni se serveşte arestarea lui Vântu şi un număr oarecare de extrădaţi...

Dacă vom avea noroc între aceste ştiri nemaipomenite despre cât de bună şi de competentă este justiţia română vom putea vedea şi capul lui Boc ciocnindu-se de un ou; un Boc parcă tot mai sprinţar şi tot mai cretin pe zi ce trece...

Poate pentru că sunt prea sătul de toate mizeriile astea mă voi preface că nu am televizor măcar câteva zile, încercând să am parte de o sărbătoare pascală liniştită, normală, fără circ ieftin şi fără politicieni tâmpi. Sărbători fericite şi liniştite tuturor!

Azi am chef să nu am chef...

...am chef să nu am chef de politică, de băseşti, de mizerii, de limbaj de mahala, de ţepe, de beizadele prezidenţiale care nu prea ştiu să citească, de politruci de doi bani, de aroganţa unor imbecili care au ajuns la guvernare, de mizerie...de aceea vă propun prin intermediul unui filmuleţ o scurtă călătorie prin Praga, unul din cele mai frumoase oraşe ale Europei, oraş de care, acum vreo 4 ani, m-am îndrăgostit la prima vedere.

Nebunul regelui

Eduard Tălmăcean iese la rampă şi îşi arată veleităţile de dansator...nebunul regelui dansează plin de energie într-o emisiune de la Antena 2...pe mai toate posturile apar la ştiri informaţii despre simulacrul de alegeri din pedele, cu boc, blaga şi paleologu în prim plan (ultimul ceva mai discret, cel puţin deocamdată), de parcă ar conta cine câştigă, cât timp şleahta e condusă de băsescu...informaţii de ultimă oră despre marele divorţ al anului, în care sunt implicaţi doi nimeni care îşi spun columbeanu...alte informaţii despre un alt mare divorţ sau despre împăcarea dintre oana zăvoranu şi mama ei proprie şi personală...alte ştiri de senzaţie legate de numitul popa, cel al cărui nume se leagă de dispariţia FNI-ului şi iminenta lui revenire în ţară, care tot iminentă este de vreun an încoace...o altă ştire, legată de o altă extrădare, cea a fostului director al CFR-ului, mihai necolaiciuc...

În timpul ăsta în ţară este bine, atât de bine încât încep oamenii să moară cu zile, profesorii îşi văd salariile îngheţate până prin 2012, spitalele se închid pe rupte. Totuşi, ne liniştim când apare ăla mic şi ne spune a nu ştiu câta oară că gata, am scăpat de criză, că avem creştere economică şi alte bla-bla-uri de acelaşi gen. 

În vremea asta mai marii găştii aflată la guvernare lucrează cu spor şi în linişte; lucrează pentru binele şi prosperitatea lor şi a acoliţilor lor şi mai lucrează foarte temeinic la a-şi asigura victoria prin orice mijloace la următoarele alegeri. În primul rând pedele-ii s-au gândit că ar fi foarte bine să pună cu botul pe labe presa care îşi permite să îi critice (atâta câtă a mai rămas), iar pentru asta pun la cale, după modelul confratelui lor maghiar Orban, niscaiva prevederi care să permită sancţionarea drastică a celor care îşi permit să îi denigreze; prin sancţionare drastică a se înţelege amenzi astronomice, care ar pune pe butuci orice televiziune normală. Cum s-a votat în 2009 de a ieşit marinarul preşedinte pentru a doua oară ştim cu toţii; că la Paris, de exemplu, s-a votat cu atâta spor de parcă ar fi fost deschisă secţia respectivă de vot vreo 3-4 zile, iarăşi ştim şi o ştie toată lumea. Acum, poate pentru a nu mai fi nevoie de repetarea unor situaţii penibile de genul celei de la Paris, pedele-ii s-au gândit că ar fi necesară introducerea votului prin corespondenţă; pentru ei o fi foarte necesară, adică atâta timp cât vrei să furi şi să fie cât mai greu de demonstrat că ai furat, introducerea votului prin corespondenţă este de-a dreptul benefică.

În timpul ăsta românii se uită la televizor, unde li se servesc aceleaşi aiureli menite să îndobitocească orice om cât de cât normal...răsturnare de situaţie în cazul columbenilor...popa va fi extrădat din Thailanda sau de unde s-o fi aflând...mari pseudo-alegeri în pedele...iar nebunul regelui dansează cu o graţie nebănuită la Antena 2...

Despre rechini...

Astăzi spun nu...spun nu politicului, delirului portocaliu, chiar dacă Boc şi şleahta lui au bătut câmpii cu graţia caracteristică...parcă nu am nici un chef să încep săptămâna cu tălmăceni, boci, băseşti sau cu alţii croiţi pe acelaşi calapod defect, aşa că vă propun un foarte scurt documentar despre...rechini. Nu, nu  e vorba despre rechinii noştri cei de toate zilele, de care suntem sătui până peste urechi, subiectul sunt rechinii din mările şi oceanele lumii, despre care ştim în continuare foarte puţine, dar pe care noi, oamenii, i-am condamnat la dispariţie. Ceva care ar trebui să ne dea de gândit, să ne facă să ne punem întrebări, nu neapărat numai despre rechini, pentru că mai sunt multe, foarte multe alte specii pe cale de dispariţie, unele din ele şi pe la noi.

De ce "blog ardelenesc"?

Rândurile astea le scriu din cauza numitului Mircea Badea care era foarte supărat aseară pe cei care spun că ardelenii sunt altfel, sunt mai inteligenţi sau mai nu ştiu cum...

Subscriu la ce spunea Mircea aseară, în pofida faptului că sunt ardelean. Că eşti născut în Cluj, în Mureş sau în Sibiu este o întâmplare, este un dat; nu ai nici un merit în faptul că te-ai născut în locul în care te-ai născut, iar simplul fapt că te-ai născut într-un anumit loc nu te face nici mai inteligent, nici mai corect sau mai cu coloană vertebrală în dotare. Transilvania, ca şi Moldova sau Muntenia, are oameni inteligenţi, are oameni corecţi, dar în acelaşi timp are şi lepre, ciurucuri. Prin urmare, nu funcţionez după principiul "dacă e ardelean e miezul"... Am prieteni buni şi foarte buni prin Banat, prin Moldova, prin Oltenia sau Muntenia, prieteni care nu sunt cu nimic mai prejos decât cei din Ardeal; am cunoscut oameni deosebiţi prin aproape toate colţurile ţării, aşa că refuz să fac diferenţieri pe criterii geografice sau generalizări tâmpe.

Totuşi, blogului meu îi zice "blog ardelenesc"; nu ar fi trebuit să îi spună aşa, prima idee care mi-a tunat prin cap a fost să îi spun "blogu' meu", numai că era luat...la momentul când "construiam" blogul nu mi-a trecut prin cap o altă idee mai bună care să nu fie luată de altcineva; poate îmi va veni cândva şi o să îi schimb denumirea, pentru că nici pe mine nu mă încântă, însă deocamdată nu am alta care să îmi placă. Dacă aveţi sugestii, poate mă ajutaţi...

Reforma cu aromă de cimitir

Guvernarea Boc, vitează şi inteligentă cum o ştim, s-a luat de ceva vreme la trântă cu criza şi a luat tot felul de măsuri nemaivăzute şi nemaiauzite, una mai ilogică şi mai iraţională decât alta. Au început cu diminuarea cu 25 % a salariilor bugetarilor, au continuat cu impozitarea pensiilor, iar mai nou se face mare reformă mare în sănătate, care "reformă" constă în transformarea a 71 de spitale în azile pentru bătrâni şi comasarea altor 111 spitale. Asta în condiţiile în care în România existau înainte de luarea acestor măsuri aberante 435 de spitale.

În alte ţări, care ţări au guvernări ceva mai normale decât noi, primele măsuri luate împotriva crizei au fost cele de stimulare a creşterii economice, măsuri de natură a asigura o creştere a încasărilor la bugetul de stat fără a afecta nivelul de trai al populaţiei. La noi cum a fost încurajată creşterea economică, cum a fost încurajat întreprinzătorul român? Nicicum...tva de 24 %, taxe şi impozite tot mai mari, care vor duce la "decesul" unui număr tot mai mare de agenţi economici.

Dar nu moartea agenţilor economici este marea problemă; marea problemă sunt oamenii, în special pensionarii şi cei cu venituri mici şi foarte mici, pe care actuala guvernare i-a condamnat la moarte. În primă instanţă le-a diminuat veniturile, lăsându-i pe mulţi dintre ei fără banii necesari pentru cumpărarea medicamentelor, iar acum a mai venit şi închiderea unui număr destul de mare de spitale. Marea problemă nu este în oraşele mari, unde, de bine, de rău, tot mai există spitale, problema este în oraşele mici şi în zonele rurale unde pe suprafeţe foarte mari nu va mai exista nici urmă de spital. În situaţii de urgenţă, când ai nevoie de un spital cât mai aproape, faptul că acesta nu există decât la 50-60 de kilometri poate să îţi fie fatal şi vom avea tot mai multe cazuri de oameni care vor muri pentru că nu există o unitate spitalicească suficient de aproape.

Nu voi discuta raţiunile de natură economică şi economiile făcute la bugetul de stat prin desfiinţarea sau comasarea acestor spitale, mie mi se pare că acestea nu au nici o relevanţă; în situaţii de acest gen ar trebui să primeze interesul pentru viaţa oamenilor, nicidecum economiile făcute la buget. Dar, dacă tot am pomenit de respectul pentru viaţa oamenilor, actualii guvernanţi ne-au arătat nu o singură dată că nu au nici urmă de respect pentru vieţile noastre, ale celor mulţi.
Nu îmi stă în obicei să doresc răul cuiva, însă chiar mi-ar plăcea nespus de mult ca indivizii ce conduc ţara asta să se bucure din plin de "binefacerile" reformei pe care o aplică în sistemul sanitar, să se găsească cât mai curând undeva la Cucuieţii din Deal, la vreo 60-70 de kilometri de cel mai apropiat spital şi să aibă nevoie urgentă de asistenţă medicală.

Pe vremuri îmi plăcea portocaliul...

Pe vremea când eram puştan şi eram mare amator de fotbal, atât de mare încât mă duceam pe Feleac ca să văd un meci de la vreun campionat mondial sau cupă europeană, îmi plăcea portocaliul. Îmi plăcea pentru că era culoarea cu care se identifica naţionala Olandei, care juca frumos, avea jucători de valoare şi care nu ştiu cum făcea de nu reuşea să câştige ceva; au ajuns de nu ştiu câte ori în finale de campionat mondial, fără a câştiga vreuna, iar la campionate europene stăteau tot cam aşa până mai recent, când au câştigat titlul european. Era o echipă care juca într-adevăr frumos, la care era o plăcere să te uiţi, chiar dacă ştiai dinainte că nu vor câştiga, în pofida faptului că jucau cel mai frumos fotbal dintre participantele la un turneu final.

Între timp lucrurile s-au mai schimbat, fotbalul s-a transformat dintr-un sport într-o industrie, iar jocul în sine nu mai are spectaculozitatea pe care o avea cu ceva ani în urmă, când nu era totul atât de tacticizat. Între timp nici eu nu mai sunt deloc un mare fan al acestui sport, care mi se pare tot mai lipsit de sens cu fiecare zi care trece.

Prin 2004, înainte să ajungă pedele-ii la guvernare, mi se părea că această gaşcă ar fi o alegere mai puţin proastă decât pesede-ii, pe care nu îi aveam (şi nu îi am nici acum) deloc la inimă. Trebuie să recunosc cu părere de rău că i-am votat atunci - dar numai atunci - şi mai trebuie să recunosc că m-am înşelat cumplit. Nu ştiu dacă românii puteau face o alegere mai proastă decât asta, pentru că atâta incompetenţă câtă a arătat actuala guvernare nu a mai arătat nici una până în prezent. Şi dacă ar fi vorba numai de incompetenţă poate că nici nu ar fi o problemă atât de mare, dar gaşca asta a ridicat furtul la rang de artă, face tot ce poate pentru binele şi propăşirea ei (dar numai a ei, fără nici o legătură cu binele poporului) şi a dus manipularea pe culmi pe care poate doar comuniştii au mai ştiut s-o facă. Iar dacă în 2004, când i-am ales prima oară, să zicem că aveam o scuză, pentru că nu ştiam de ce sunt capabili, pentru 2008 şi mai ales 2009, când băsescu a fost ales pentru a doua oară, nu mai avem absolut nici o scuză.

Portocaliul este culoarea pe care şi-a ales-o această gaşcă pentru a şi-o pune pe steag; culoarea, săraca de ea, nu are absolut nici o vină că aşa stau lucrurile; dacă până în urmă cu ceva ani asociam această culoare cu naţionala de fotbal din ţara lalelelor, de o vreme încoace o asociez cu javrele care guvernează această ţară. Iar dacă până cu ceva timp în urmă îmi plăcea această culoare, acum, datorită şleahtei care îşi zice pedele, a ajuns să îmi displacă profund, măcar că ea, culoarea, nu are nici o vină.

Traducere google

Îmi place la nebunie traducerea asta făcută de google, aşa că prefer să nu adaug nici un comentariu la ea (oricum ar fi de prisos) şi să vă las să o savuraţi.